ISTORICUL PAROHIEI ORTODOXE ROMANE BREBI
Satul Brebi este asezat la poalele muntelui Meses in apropiere de culmea Magurii, unde se gaseste cetatea romana Porolissum, silueta acesteia vazandu-se de pe soseaua ce ne strabate localitatea, la Porolissum avem una dintre primele basilici crestine, daca nu chiar cea mai veche, de pe teritoriul tarii noastre.
La inceputul secolului al XI-lea sunt atestate asezarile monahale rupestre din partile Salajului ( Brebi, Moigrad, Jac, Creaca), lucru amintit in Istoria Bisericii Ortodoxe Romane.
Satul Brebi este consemnat documentar la 1385 sub numele de BERYD, apoi in 1423 sub mentiunea „villa olahis BRED”. Numele pe care il poarta astazi este BREBI, sub aceasta forma il gasim incepand din 1930 .
Satul este asezat pe doua vai, s-ar putea crede la prima vedere ca sunt doua sate. Primul ar fi asezat pe valea Brebiului, ce merge spre Moigrad si mai departe spre Ortelec si Zalau, numit Cordos iar cealalta parte, la fel de mare, este asezata pe Bucur.
Populatia satului este formata din romani curati, proveniti din romanii ce s-au asezat la Porolissum si din autohtonii daci.
Brebiul apare in lista patrimoniului de monumente istorice nu numai cu pretioasele sale vestigii romane, dar si cu locasul sau de cult daltuit din lemn. Asadar din punct de vedere spiritual, localitatea este marcata de existenta acestei biserici de lemn, monument istoric, construita in anul 1759.
Ca un omagiu realizatorilor, prefatam descrierea monumentului cu textul inscriptiei sapate in cosoroaba prispei: „1759 in acea vreme au facut aceasta biserica. Mesteri au fost Breurz si Borzan Ion<?> in zilele lui popa Danila”.
Biserica a fost asezata pe ”Dealul Bisericii”, astazi se afla acolo o cruce, mai jos de locul de unde a fost stramutata.
In prezent, biserica veche isi duce veacurile, tot pe un deal, mai mic, la poalele caruia curge un fluient al vaii Brebiului, numit Lazuri .
Potrivit „Istoricului Parohiei Ortodoxe Romane Ortelec” aflam ca la Brebi exista un protopopiat, protopop fiind George Pop. Este pomenit viceprotopopul de Brebi, Iosif Vaida, in 1859.
Raportat la celelalte biserici de lemn, de pe Valea Agrijului, biserica de lemn de la Brebi te face sa crezi ca este o adevarata catedrala si prin dimensiunile ei, dar si prin frumusetea detaliilor.
In prezent, in biserica de lemn se slujeste la 21 mai, de sarbatoarea hramului, in Joia Inaltarii si in fiecare zi din Postul Adormirii Maicii Domnului.
Biserica a fost restaurata in anii 1975 – 1976 de catre Directia Patrimoniu din acel timp dar si cu ajutorul credinciosilor. Azi ar necesita reparatii la sindrila de pe biserica.
Peretii bisericii insumeaza cinci barne, in care se numara si talpa. Consolele, imbinate la colturi in sistemul coada de randunica, sunt cioplite marunt: constructia se inscrie in traditia Vaii Agrijului, atat in ceea ce priveste forma de plan, dreptunghiular, cu absida decrosata patrata, cat si al acoperirii interiorului (pronaos cu tavan drept, naosul si altarul cu cate o bolta semicilindrica, cea din altar sfarsindu-se intr-un timpan la est, continuat cu peretele respectiv) .
Pentru largirea spatiului s-a recurs in 1853, la includerea unui panou de cca. 1 metru in peretele de vest, pe inaltimea acestuia, iar in altar - in peretele de est - a unui panou constituit din capete de grinzi, dispuse vertical. Aceasta interventie a fost salvatoare pentru existenta locasului care ar fi putut fi atunci inlocuit. Probabil, cu acelasi prilej, a fost inchis si decrosul de pe latura de sud a absidei, creandu-se astfel un spatiu destinat diaconiconului.
Braul median ce inconjoara peretii este decorat cu un chenar de romburi, incadrat de „franghie”. Portalul intrarii aflat pe latura de sud este impodobit cu profiluri in „ franghie” si geometrice, cu rozete si vita de vie cu struguri.
In fata aceleiasi laturi, se desfasoara prispa, ingustata prin largirea spatiului interior. Un lant din romburi duble, strabate cosoroaba. Arcadele ce se sprijina pe stalpi ciopliti sunt realizate din umerasi in care au fost sapate motive geometrice, dar si rodul vitei de vie, umerasi ce se infratesc in jurul stalpului, printr-o rozeta. Cuie de lemn cu capetele in forma de floare, intregesc frumusetea prispei.
Rozeta si „franghia” au fost alese de mesterii consemnati in inscriptie si pentru decorarea ancadramentului usii de intrare in naos.
Despre iconostasul bisericii, bogat sculptat cu vita de vie, cu struguri si alte fructe, spun localnicii ca a fost adus de la o manastire ce a dainuit candva in hotarul satului. Chiar si astazi, atunci cand se aduce vorba de biserica veche si de iconostas, localnicii povestesc cu mandrie cum inaintasii lor au iesit cu furci si topoare, auzind ca niste oameni au venit la manastirea distrusa ca sa duca iconostasul, brebanii i-au alungat si au adus iconostasul in biserica din sat.
Pictura iconostasului este repartizata pe cele trei frize traditionale, reprezinta: prooroci in medalioane; apostoli; icoanele praznicare, cuprinzand la mijloc Naframa Veronichii, atesta in creatia artistica a iconostasului influenta moldoveneasca. Datarea acestei pretioase piese de cult, 1780, o aflam pe icoanele imparatesti, si ele cu rame sculptate pe aceleasi motive decorative.
Pictura de pe peretii locasului, distrusa in mare parte, a fost executata in secolul al XIX –lea, dupa importanta interventie de marire a spatiului.
In altar, pictura se pastreaza cel mai bine. Pe langa icoanele specifice altarului, aici gasim si icoanele reprezentand Saptamana Patimilor, incepand cu Cina cea de Taina si terminandu-se cu prinderea lui Iisus in Ghetimani.
Pe peretele de rasarit, sus, se afla icoana cu Mantuitorul in vedenia din Apocalipsa, aflandu-se pe norii cerului, inconjurat de sapte faclii aprinse, iar la baza icoanei, sapte simboluri apocaliptice.
Pe peretele de apus al altarului se gaseste o icoana cu o mare inscriptie in limba slavona, reprezentandu-l pe Apostolul Pavel fugind din Damasc intr-o cosnita, peste zidurile cetatii.
In naos, pe balustrada corului, sunt pictate minunile Mantuitorului si sus, pe peretele de apus, caderea lui Adam si a Evei.
In pronaos, pe langa sfintele cuvioase, de-o parte si de alta, se afla icoanele ce le infatiseaza pe cele zece fecioare din pilda rostita de Mantuitorul, cele cinci fecioare intelepte, cu candelele aprinse, in frumoase porturi populare, sunt asezate pe peretele de miazanoapte iar pe peretele de miazazi, fecioarele nebune, despletite si cu candelele stinse, batand la usa . Tot aici, langa usa de la miazazi, este pictat un dascal invatand un copil, aratandu-ne rolul avut de Biserica in educatia tinerilor.
Pe fatada bisericii se vad urme de var si culori, semn ca biserica a avut si pictura exterioara, dar care s-a distrus in intregime.
In altar, pe peretele de apus, jos, se afla o inscriptie in care se spun urmatoarele: „1852 Aceasta santa beserica sau largitu si de totului reinoitu. fiindu parocu georgie popp tineru. primi coratori creciunu balaneanu, aleise duma si la facere corului vaselie surd in ano 1860”.
Coborand in naos, gasim un frumos candelabru pentru lumanari, sculptat, avand un ingenios sistem de coborare, cu scripete, pe care se afla urmatoarea inscriptie: „ Marian Vasele au .ft . aci . fej .an 927 .oc . 25 „ .
Strana din partea de miazazi poarta si ea o inscriptie: „Aceasta strana au facutu Kerekes Simeon in an 1914 Maiu in 28 lea /Bered cantor lui George Pop Kelemen Preot Victor Szeles”.
Intre obiectele de cult, ies in evidenta Sfintele Vase, cumparate de credinciosii din Brebi, potrivit traditiei, cu patru perechi de boi. In cutia originala din lemn, pe capitonajul din interior, gasim urmatoarea insemnare: „Oberbauer A . Utoda / Budapest / IV VACI - UTCA 41”.
In sfanta zestre a bisericii se numara si cateva carti deosebite:
- un „Octoih” scris in limba slavona, foarte vechi, nedatat ;
- un „Molitfelnic” din 1874, intre copertile acestuia aflandu-se insemnarea ca a fost legat de Marian Simion;
- un „Penticostar” din 1768;
- o „Evanghelie” din 1760;
- un „Strasnic” din 1817, cumparat de Ana Pop, pe vremea preotului Lazar Gherghel, in 4 iunie 1922;
- „Octoih mic” – 1905;
- o carte deosebita, „Antologhion” din 1781; intre copertile acestuia gasim nenumarate insemnari, anume, numele catorva cantori ai bisericii: 1881 Marianu Andreiu, Marian Gavrila, Rus Gavrila; „Anulu 1915 Popp Chelement –cantoru”; 1964 –Petrea Voichita; „1838 septembrie 4 zile, amu facutu in aceasta santa casa Domnului, Ioanu Moldovanu”; tot in aceasta carte sunt doua insemnari interesante: „in anulu 1914 au fostu batalie mare incepandu dela 1 augustu”, mai apoi o insemnare in care se spune, cu rima, ce va pati cel care va indrazni sa fure aceasta carte: „ Cine acest mineu il va fura dracul in iad la tipa si de acolo asa striga drace ... lasama si dam <pace > caci ce am facut noi mai face. / in Bred la Junie 29, 1904”;
- am lasat la urma un „Liturghier” din 1931, in care aflam alte doua insemnari importante, anume: „ La Craciun, a 2 –a zi la biserica 323 credinciosi/ 26 XII 1948 / Preot V . Dragomir / curator Pop Alexandru / cantor Pop Chelement / fat Pop Ioan”. Tot aici gasim si numele preotului Capalnu Coriolan, care, intre 1952 – 1959 , a facut insemnari despre „Marturisirile de Sf. Pasti”, cati barbati, femei, tineri si scolari s-au marturisit.
De numele parintelui Coriolan C . se leaga si construirea casei parohiale, in anul 1950, casa existenta si astazi, cu unele modificari. Acesta a fost fortat sa plece in timpul colectivizarii, perioada care a urmat fiind o vreme de cadere spirituala si materiala a Bisericii din Brebi. Casa parohiala a fost transformata in magazin si bufet satesc, Parohia devenind filie la Creaca, impreuna cu Lupoaia.
Preotii care au suplinit, au fost: pr. Cornea, pr.Bota Ioan si pr. Todoran Romel.
Abia in 1976 a fost reinfiintata ca Parohie, primul preot care a fost hirotonit pe seama Bisericii din Brebi, a fost preotul Rus Vasile, care a slujit pana in 1992, punandu-si amprenta asupra intregii vieti a comunitatii din Brebi.
Din 1992 pana astazi, parohul acestei parohii este preotul Septimiu Gudea.
In prezent, biserica de lemn din Brebi este cautata de numerosi pelerini, fiecare dintre acestia fiind impresionat de zestrea sfanta descoperita pe aceste meleaguri.
Dealul bisericii se coboara cu sentimentul ca, prin ochii rotunzi ai turnului scund, cu flesa inalta, memoria locasului iti cerceteaza gandurile si impresiile cu care il parasesti.
Preot Septimiu Gudea
